Într-un recent raport al Asociației pentru Democrație Participativă ADEPT, se analizează modul în care procesul de vaccinare a populației în R. Moldova a interferat cu respectarea drepturilor omului. Concluzia experților e că procesul a ajuns în impas, tot mai puțini oameni alegând să se imunizeze împotriva COVID-19. În timp ce guvernul de la Chișinău și-a propus să atingă în toamna anului trecut o rată de vaccinare cu schema completă de 70 %, în ianuarie 2022, rata de vaccinare e de 30 %. Din cauza numărului mare de infectări datorate tulpinii Omicon a virsului SARS CoV-2, tot mai mulți se întreabă dacă, nu cumva, vaccinarea populației ar trebui să devină obligatorie?

Experții ADEPT atrag atenția că jurisprudența CEDO, dezvoltată recent, stabilește că vaccinarea obligatorie atinge integritatea personală a cetățenilor, dar totuși poate fi impusă pentru protejarea sănătății publice. Astfel, vaccinarea obligatorie face parte din arsenalele guvernelor pentru protejarea sănătății publice împotriva bolilor contagioase și se practică în unele țări, cum ar fi Cehia, Franța și Germania, în raport cu anumite virusuri – rujeola, oreionul și rubeola.

Statele însă, oricum, au obligația să ia în considerare toți factorii relevanți pentru a se asigura că politicile pe care le impun în favoarea sănătății publice nu sunt disproporționate față de cei reticenți în privința vaccinării, de exemplu, cei care dezvoltă alergii față de vaccinuri, observă directorul executiv ADEPT, Igor Boțan.

Principala regulă privind vaccinarea, examinată prin prisma drepturilor omului, se rezumă la faptul că, la fel ca și orice altă intervenție medicală, trebuie să se bazeze pe consimțământul liber și informat al destinatarului. Dar această regulă nu este absolută. În Solomakhin vs. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a considerat că vaccinarea obligatorie interferează cu dreptul unei persoane la integritate, protejat în conformitate cu articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Cu toate acestea, Curtea a concluzionat că o astfel de interferență poate fi justificată dacă este considerată o „necesitate de a controla răspândirea bolilor infecțioase”. 

Concluziile de bază privind eventualele măsuri întreprinse în procesul de combatere a pandemiei COVID-19 sunt că guvernele au libertatea să utilizeze, deopotrivă, sancțiuni economice și stimulente pentru a încuraja vaccinarea împotriva COVID-19. Dar aceste măsuri urmează a fi utilizate cu precauție. Necesitatea impunerii unor mijloace obligatorii pentru asigurarea unei rate înalte a vaccinării ține de efectele practice ale procesului de vaccinare, susține Igor Boțan.

„Jurisprudența CEDO spune foarte clar că, da, dacă de dragul sănătății publice este necesară inclusiv impunerea vaccinării obligatorii, statele pot recurge la astfel de măsuri, dar recomandarea a fost ca guvernele să fie foarte precaute dacă doresc să recurgă la astfel de măsuri și să încerce soluții alternative de stimulare a cetățenilor, inclusiv prin mecanisme de ordin economic”, observă Igor Boțan. 

Expertul a amintit că în cei doi ani de gestionare a crizei pandemice, restricțiile impuse de autorități au limitat dreptul de circulație a cetățenilor, dar aceste restricții au fost impuse în baza legii, în favoarea sănătății publice. Mutațiile frecvente ale virusului SARS-CoV-2, cu o periodicitate de aproximativ o jumătate de an, face ca noile variante să se răspândească rapid. Astfel, cel de-al IV-lea val – Delta, a luat amploare în Republica Moldova peste aproximativ trei luni după ce noua tulpină devenise dominantă într-un șir de state europene, unde se regăsește un număr considerabil de cetățeni moldoveni, o parte dintre care au revenit în țară în perioada vacanței de vară”, atrage atenția Igor Boțan.  

De la începutul pandemiei, mai multe organizații notorii de apărare a drepturilor omului au constatat că În R. Moldova au fost încălcate un șir de drepturi fundamentale ale omului. E vorba de îngrădirea dreptului la sănătate, discriminări pe criteriu social sau chiar abuzuri față de personalul medical, se arată într-un studiu al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM). Juriștii din cadrul organizației susțin că urmare a unor decizii arbitrare ale autorităților, mai multe cazuri de încălcare ale drepturilor omului au ajuns în instanțe. 

Un recent raport al Fundației Soros Moldova arată că persoanele cu dizabilități, cele care au nevoie de îngrijiri paliative și bolnavii cronici s-au simțit de trei ori mai rău în comparație cu populația generală. Directoarea Keystone, Ludmila Malcoci, pandemia a scos la suprafață părțile vulnerabile ale sistemului de sănătate din R. Moldova. Or, datele aceluiași raport arată că șapte din zece persoane cu dizabilități și opt din zece persoane ce suferă de boli cronice nu au acces în propria localitate la servicii de diagnostic. Mulți trebuie să facă sute de kilometri pentru controale medicale de rutină și trebuie să se descurce cu pensii și salarii, în cele mai dese cazuri, la limita sărăciei.

Persoanele aflate în îngrijire paliativă și persoanele cu dizabilități s-au confruntat cu dificultăți destul de mari în accesarea serviciilor medicale specializate în perioada pandemică, fiind nevoite să contramandeze sau să amâne programările la intervențiile chirurgicale, la serviciile de diagnostic, la medicii specialiști. De fapt, în rezultatul acestor amânări, fiecare a doua persoană din aceste două grupuri a menționat că starea sănătății lor a fost afectată în foarte mare măsură.”

Datele statistice oferite de UNFPA Moldova arată că vârstnicii au fost și sunt cel mai puternic afectați de pandemia de COVID-19. Aproape 60 la sută dintre vârstnicii chestionați au declarat că suportă foarte greu izolarea, iar rata sărăciei e mai mare în rândul persoanelor de peste 60 de ani, în comparație cu restul populației.

Imprimare