Dacă ești proaspăt absolvent de colegiu, facultate sau școală profesională și dorești să te angajezi la primul tău job, atunci acest material video este pentru tine.
Află de la juristul Nicolae Pascaru, care sunt limitele legale de vârstă, ce reprezintă perioada de probă și câte ore per zi trebuie să muncești, dacă nu ai împlinit vârsta de 18 ani.
Despre angajarea tinerilor în câmpul muncii | Ține de TINEri #3 este cel de-al treilea video din seria de materiale informative ce tălmăcesc dreptul pe înțelesul TINErilor.
***
Care sunt limitele legale de vârstă?
Legislația în vigoare permite angajarea tinerilor în câmpul muncii începând cu vârsta de 15 ani, cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali, dacă, în consecință, nu îi vor fi periclitate sănătatea, dezvoltarea, instruirea și pregătirea profesională.
La vârsta de 16 ani, persoana fizică dobândește capacitate de muncă și la angajare nu necesită să prezinte nici un acord al părinților. Totodată, legislația interzice încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la 15 ani.
Dacă ești în clasa 10/11 la liceu sau colegiu/școală profesională, ai vârsta de 15 – 16 ani și dorești să te angajezi la primul tău job, ce trebuie să ști?
Salariații în vârstă de până la 18 ani sunt angajați numai după ce au fost supuși unui examen medical preventiv. Ulterior, până la atingerea vârstei de 18 ani, aceștia vor fi supuși examenului medical obligatoriu în fiecare an. Cheltuielile pentru examenele medicale vor fi suportate de angajator.
La angajare, în special angajarea în câmpul muncii pentru prima dată, de multe ori angajatorul supune angajatul la o așa numită perioadă de probă (perioadă de probă reprezintă o perioadă în care angajatorul verifică aptitudinile profesionale ale salariatului, la încheierea contractului individual de muncă). Legislația muncii interzice angajatorilor să aplice această perioadă de probă în cazul încheierii contractului individual de muncă cu persoanele în vârstă de până la 18 ani.
Câte ore pe săptămână poți să lucrezi dacă nu ai împlinit vârsta de 18 ani?
Legislația în vigoare prevede că durata normală a timpului de muncă al salariaților din unități nu poate depăși 40 de ore pe săptămână. Totodată, legea prevede că pentru anumite categorii de salariați, în funcție de vârstă, cum este în cazul nostru, sau în funcție de starea sănătății, de condițiile de muncă şi de alte circumstanțe, se stabilește durata redusă a timpului de muncă. În acest sens, durata săptămânală redusă a timpului de muncă constituie:
- 24 de ore pentru salariaţii în vârstă de la 15 la 16 ani ;
- 35 de ore pentru salariaţii în vârstă de la 16 la 18 ani;
Astfel, pentru salariații în vârstă de până la 16 ani, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăși 5 ore, iar pentru salariații în vârstă de la 16 la 18 ani, durata zilnică a timpului de muncă nu poate depăși 7 ore.
Poate fi atras la muncă în weekend tânărul/a care nu a împlinit vârsta de 18 ani?
Persoanele în vârstă de până la 18 ani nu pot fi atrase să lucreze în munca de noapte, munca suplimentară, munca în zilele de repaus sau munca în zilele care se consideră nelucrătoare conform legislației muncii. În acest sens, potrivit legislației în vigoare, se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22.00 şi 6.00. Iar munca suplimentară se consideră munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă, adică 40 ore. Totodată, legea prevede că repausul săptămânal se acordă timp de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica. Zilele de muncă nelucrătoare sunt enumerate exhaustiv în codul muncii în Articolul 111.
Cum este salarizată persoana ce nu a atins vârsta de 18 ani?
În cazul salarizării pe unitate de timp, salariaţilor în vârstă de până la 18 ani salariul li se plăteşte ținându-se cont de durata redusă a muncii zilnice.
Totodată, munca salariaţilor minori care lucrează în acord este retribuită în baza tarifelor pentru munca în acord stabilite salariaţilor adulţi. De asemenea, munca elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ secundar general, secundar profesional şi mediu de specialitate, care nu au atins vârsta de 18 ani, prestată în afara timpului de studii se retribuie proporţional cu timpul lucrat sau în acord.
În cazurile prevăzute supra, angajatorul poate să stabilească, din contul mijloacelor proprii, un spor la salariul tarifar pentru timpul cu care durata muncii zilnice a salariaţilor minori se micşorează în comparaţie cu durata muncii zilnice a salariaţilor adulţi.
Poate beneficia salariatul de concediu de odihnă în primul an de muncă?
Pentru primul an de muncă, concediul de odihnă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea respectivă. Înainte de expirarea a 6 luni de muncă la unitate, concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă, în baza unei cereri scrise. Concediile de odihnă anuale li se acordă în perioada de vară sau în orice altă perioadă a anului tot în baza unei cereri scrise. De asemenea, este interzisă neacordarea concediului de odihnă anual timp de 2 ani consecutivi, precum şi neacordarea anuală a concediului de odihnă salariaţilor în vârstă de până la 18 ani. Salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare, persoanele cu dizabilităţi de vedere severe şi tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă anual suplimentar plătit cu durată de cel puţin 4 zile calendaristice.
Notă: Nu se admite înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit cu compensaţie în bani, cu excepţia cazurilor de încetare a contractului individual de muncă al salariatului care nu şi-a folosit concediul.
Care sunt garanţiile suplimentare la concedierea salariaţilor în vârstă de până la 18 ani?
Concedierea salariaţilor în vârstă de până la 18 ani, cu excepţia cazului de lichidare a unităţii, se permite numai cu acordul scris al agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, respectându-se condiţiile generale de concediere prevăzute de codul muncii.
Poate un salariat ce nu a împlinit vârsta de 18 ani să poartă răspundere materială?
Salariaţii în vârstă de până la 18 ani poartă răspundere materială deplină doar pentru cauzarea intenţionată a prejudiciului material, precum şi pentru prejudiciul cauzat în stare de ebrietate alcoolică, în stare cauzată de substanţe stupefiante sau toxice și în urma comiterii unei infracţiuni.
Notă: Codul muncii, prevede nivelul minim al drepturilor şi garanţiilor de muncă pentru salariaţi, Contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă şi convenţiile colective pot stabili pentru salariaţi drepturi şi garanţii de muncă suplimentare la cele prevăzute de codul muncii.
NB: Inspectoratul de Stat al Muncii și sindicatele sunt responsabile de supravegherea şi controlul asupra respectării actelor legislative şi altor acte normative ce conţin norme ale dreptului muncii, a convenţiilor colective şi contractelor colective de muncă la toate unităţile.
***
Seria de materiale informative ce tălmăcesc dreptul pe înțelesul TINErilor a fost elaborată în cadrul proiectului „Tinerii în siguranță – educația juridică pentru un mediu fără riscuri”, care este implementat de către INVENTO și face parte din cadrul Campaniei Naționale pentru o Justiție Sănătoasă.
