„Mi-ar fi prins bine să fi avut educație sexuală la școală” – Provocările părinților de copii trans în Moldova
Educația sexuală rămâne a fi o temă tabu pentru societatea moldovenească. Unii părinți încă le spun copiilor lor că au fost aduși de barză sau culeși din varză, iar pentru generațiile mai vechi, sexul aproape nu exista. În acest context, discuțiile despre sex, dacă apar, sunt rudimentare și învăluite de rușine sau stigmatizate.
Atât copiii, cât și părinții rămân lipsiți de informațiile necesare pentru a aborda subiecte esențiale precum sexualitatea, sănătatea sexuală și identitatea de gen. În rezultat, asta duce la sarcini nedorite, experiențe sexuale neplăcute sau, și mai grav, la infectarea cu infecții cu transmitere sexuală.
În aceste condiții, sexul LGBTQ+ este lăsat cu totul în afară. Această cultură a tăcerii și a rușinii în jurul sănătății sexuale, afectează mult persoanele LGBTQ+, care se simt rușinați și nesiguri să abordeze aceste subiecte delicate cu cei apropiați.
„La început nici nu eram sigură ce este transgen – acea literă T din LGBTQ+”
Pentru părinții ai căror copii se identifică ca persoane transgen sau, situația este și mai complicată. Ei nu doar că trebuie să se confrunte cu propriile prejudecăți și necunoaștere, dar se simt de două ori mai izolați, neștiind de unde să înceapă procesul de înțelegere și sprijinire a copilului lor.
„La început nici nu eram sigură ce este transgen – acea literă T din LGBTQ+”, povestește Larisa, mama unui adolescent trans, care ne spune ca a fost șocată atunci când copilul ei i-a dezvăluit că se identifică ca fiind trans. „Am apelat la internet, unde am găsit poate prea multă informație pentru un părinte confuz, în stare de șoc, care nu știe de unde să înceapă și care nu poate încă asimila informația adecvat.”
„În afara noțiunilor de bază, îmi mai era important să înțeleg cum poate supraviețui un copil transgen în Moldova știind cât de mult sunt discriminați aici cei care care sunt diferiți” își amintește ea.
Cel mai mult îi lipsea consolarea unui părinte și „părerea unui expert, că nu e sfârșitul lumii.” În plus încerca să găsesc contactele medicilor care i-ar explica felul în care terapia hormonală va influența sănătatea copilului ei „și care sunt riscurile eventualelor intervenții chirurgicale.”
„Nu pot zice că am găsit ce căutam,” punctează ea.
Provocările cu care se confruntă părinții copiilor LGBTQ+
Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Larisa și alți părinți în situația ei este accesul la servicii de sănătate adecvate. În lipsa unui sistem pregătit să facă față nevoilor comunității LGBTQ+, mulți părinți sunt reticenți în a căuta ajutor medical. „Referitor la medicină sunt sceptică. Chiar și eu, persoană cis-heterosexuală, am avut parte de experiențe neplăcute și umilitoare din cauza lipsei de profesionalism. Nu cred că sistemul nostru de sănătate este pregătit pentru comunitatea LGBTQ+,” spune Larisa.
Deși familia Larisei a fost norocoasă să nu se confrunte cu probleme majore de sănătate până acum, nevoia de sprijin psihologic a fost mare. Din fericire, GENDERDOC-M a fost un pilon de sprijin.
„De la GENDERDOC-M avem lista doctorilor prietenoși comunității noastre, dar păcat că este atât de mică. Dacă ar include specialiști din toate domeniile, la sigur vizitam mai des centrele de sănătate, cel puțin pentru profilaxie,” povestește ea.
„Educația sexuală trebuie predată în școli în rând cu biologia, fizica, chimia.”
Biserica rămâne în continuare instituția care este împotriva introducerii educației sexuale în școli. Argumentul invocat de ei este că astfel părinții își protejează copiii de „ideologia de gen”. Larisa este de părere că „educația sexuală trebuie predată în școli la fel ca biologia, fizica și chimia – este parte din viața noastră, vrem noi sau nu.”
Părinții care refuză să discute aceste subiecte cu copiii lor cred că îi protejează de pericole, dar, de fapt, ei îi expun la riscuri și mai mari, este de părere Larisa. „Copiii sunt curioși, și mai bine să primească informația structurat și proporționat, decât să dea de surse eronate care pot duce la decizii greșite, afectându-le viața pe termen lung.”
Ea mai vorbește și despre lipsa cunoștințelor despre bolile cu transmitere sexuală, în special despre HIV. „Despre boli cu transmitere sexuală nu cred că știu multe și regret acest fapt,” recunoaște ea. „Mi-ar fi prins bine să fi avut cursuri de educație sexuală la școală.”
Această lipsă de informare nu este doar o problemă personală, ci reflectă o deficiență sistemică a educației din Moldova, unde subiectele legate de sănătatea sexuală sunt abordate superficial sau deloc. În ciuda acestui gol educațional, Larisa a reușit să afle mai multe despre protecția împotriva bolilor cu transmitere sexuală prin trainingurile oferite de GENDERDOC-M, unde participă împreună cu alți părinți din grupul de suport.
„Instituțiile de sănătate ar trebui, în primul rând, să-și educe angajații.”
Întrebată ce fel de sprijin ar trebui să ofere instituțiile de sănătate pentru a ușura părinți, Larisa consideră că medicii trebuie să fie educați mai bine în privința identității de gen și orientării sexuale. „Instituțiile de sănătate ar trebui, în primul rând, să-și educe angajații. Aș cere specialiștilor în medicină mai multă responsabilitate, tact și răbdare cu pacienții din comunitatea LGBTQ+” subliniază ea.
Ea sugerează și soluții concrete pentru a crea un mediu mai inclusiv. „Panourile cu mesaje prietenoase sau simbolurile curcubeu pe masa doctorului ar putea oferi pacienților LGBTQ+ sentimentul că sunt bineveniți,” afirmă ea. Totodată, Larisa își dorește ca medicii să urmeze cursuri periodice de formare pe temele ce țin de orientarea sexuală și identitatea de gen pentru a putea interacționa mai bine cu pacienții din comunitate și să fie pregătiți să abordeze aceste teme cu empatie și înțelegere.
Din perspectiva schimbărilor pe care le-ar dori în societate, Larisa visează la o lume în care copii trans și nonconformiști de gen să fie încurajați să-și exprime identitatea fără teama de respingere. „Aș vrea să văd copii trans câștigând olimpiade și alte concursuri, afișându-și identitatea cu mândrie,” iar „în schimbul întrebării despre sex (masculin/feminin n.r.), aș vrea copilul meu să fie întrebat de profesor, angajator sau doctor: Cum ai dori să mă adresez?documentele de identitate fiind doar pentru evidență,” spunea ea.
„Fericirea copilului constă în mare parte în acceptarea lui de către părinți.”
Adresându-se părinților care trec prin experiențe similare, mesajul Larisei este clar. „Le-aș spune să nu fie disperați! În primul rând, să-și seteze prioritățile și să înțeleagă că fericirea copilului depinde de acceptarea părinților.”
Grupul de suport pentru părinții copiilor LGBTQ+ de la GENDERDOC-M, din care face parte, i-a oferit Larisei o schimbare majoră de perspectivă, iar ea încurajează și alți părinți să își găsească puterea de a-și sprijini copiii, indiferent de circumstanțe.
„De când sunt parte a acestui grup am crescut enorm pe plan personal, mi-am schimbat viziunile, mi-am găsit prieteni noi. Îmi este cu mult mai ușor să trăiesc în societatea noastră, pe care acum chiar am voință sa o schimb spre bine. Acum înțeleg, a fost o binecuvântare să am un copilul diferit,” spune ea.
Dacă vrei să afli mai multe informații despre grupul de suport pentru părinții copiilor LGBTQ+ de la GENDERDOC-M, poți suna la: 069120261
Vasile MICLEUȘANU, GENDERDOC-M
