Deși n-a fost încă găsit un tratament pentru HIV, s-au realizat progrese enorme în terapia pentru persoanele cu statut pozitiv, scrie GENDERDOC-M. Dacă în primii ani, în care au început să fie disponibile cure pentru HIV, pacienților li se prescriau mai multe medicamente pentru uz zilnic, dintre care unele puteau provoca efecte secundare severe, acum aceasta a rămas în istorie.
În timp ce căutarea unui tratament pentru HIV și SIDA continuă, medicamentele, disponibile acum pentru terapia HIV, au efecte secundare semnificativ mai reduse, iar asta înseamnă o calitate a vieții cu mai satisfăcătoare pentru persoanele cu statut pozitiv.
Terapia antiretrovirală (ART) este un regim de tratament zilnic pentru persoanele care sunt HIV pozitive. Aceasta include o combinație de medicamente pentru a controla virusul și a-l menține sub control. ART reduce cantitatea de HIV din organism (denumită „încărcătură virală”), ceea ce ajută în lupta împotriva infecțiilor și la scăderea riscului de transmitere a virusului altora.
Profilaxia post-expunere (PEP) este un tratament de urgență care trebuie administrat în termen de maximum 72 de ore după expunerea la HIV, pentru a preveni infectarea. PEP nu este o soluție preventivă adecvată dacă ești expus frecvent la HIV.
Profilaxia pre-expunere (PrEP) – deși nu este un tratament, PrEP a este la fel de importantă în reducerea răspândirii HIV. Acest medicament preventiv, luat regulat, sub formă de tabletă sau injecție, poate ajuta la reducerea riscului de a contracta HIV, în urma relațiilor sexuale neprotejate sau a consumului de droguri injectabile.
O altă metodă de a controla HIV, sunt terapiile injectabile cu acțiune prelungită, în domeniul cărora s-au înregistrat progrese remarcabile.
În locul medicamentelor orale administrate zilnic, terapiile injectabile pot fi administrate lunar sau bianual, în funcție de planul de tratament. Injecțiile reduc numărul de zile în care pacienții trebuie să ia medicamente pentru HIV de la 365 de zile pe an la doar șase sau 12 zile pe an. Aceasta are avantajul de a reduce efectele secundare și de a îmbunătăți aderența la tratament, ceea ce sporește considerabil calitatea vieții pacienților.
Un tratament cu acțiune prelungită face o diferență atât fizic, cât și mental pentru pacienții cu HIV și SIDA. Potrivit specialiștilor, mulți pacienți au raportat că, deși înțeleg necesitatea de a lua un medicament zilnic, fiecare administrare a antiviralelor îi readuce la trauma asociată cu diagnosticul lor, în timp ce noua generație de terapii injectabile are potențialul de a reduce semnificativ acest aspect al terapiei orale.
Mai mult, de progresele în terapia injectabilă beneficiază atât persoanele care trăiesc cu HIV, cât și pe cele care doresc să prevină HIV, deoarece PrEP este deja disponibil și sub formă de injecție cu acțiune prelungită, în loc de un medicament oral zilnic.
HIV nu poate fi tratat definitiv, cel puțin nu acum, deși oamenii de știință caută intens leacul pentru acest virus, care a luat milioane de vieți de-a lungul celor patru decenii de când a început epidemia HIV. Cu toate acestea, azi, persoanele cu statut pozitiv pot avea o viață lungă și tot atât de împlinită ca și persoanele cu statut HIV negativ. Tot ce trebuie să facă pentru aceasta este să se testeze și să ia tratamentul recomandat de medici.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, de la începutul epidemiei, 88,4 milioane de oameni au fost infectați cu virusul HIV, iar aproximativ 42,3 milioane de oameni au decedat din cauza HIV.
La sfârșitul anului 2023, 39,9 milioane de oameni trăiau cu HIV la nivel global. Se estimează că 0,6% dintre adulții cu vârste între 15 și 49 de ani din întreaga lume trăiesc cu HIV, deși povara epidemiei continuă să varieze considerabil între țări și regiuni.
Regiunea Africană a OMS rămâne cea mai grav afectată, cu unul din fiecare 30 de adulți (3,4%) trăind cu HIV, reprezentând mai mult de două treimi dintre persoanele care trăiesc cu HIV la nivel mondial.
În prezent, în R. Moldova sunt aproximativ 15.000 de persoane care trăiesc cu HIV. Aproximativ jumătate dintre aceste persoane nu știu că au HIV. Din această cauză, ei nu iau medicamentele necesare și pot transmite HIV altor persoane, cel mai adesea în timpul sexului neprotejat.
