Ce drepturi le sunt încălcate și cu ce probleme se confruntă romii din Drochia, Bălți, Călărași sau Otaci, discutăm cu juriștii și experții în drepturile omului Gheorghina Drumea și Dumitru Russu. Gheorghina este secretara Coaliției pentru Incluziune și Nediscriminare, iar Dumitru – coordonator de programe la Institutul pentru Drepturile Omului.
În cadrul proiectului Accesul la Justiție în Moldova, Gheorghina și Dumitru au mers în mai multe comunități în care locuiesc romi și au oferit gratuit consultații juridice, cu sprijinul Centrului Național al Romilor. Cei doi experți au observat că în teritoriu e nevoie stringentă de asemenea servicii, însă pentru că nimeni nu le oferă, oamenii își caută dreptatea doar în situațiile cele mai critice. Pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ și asupra respectării drepturilor omului, romii fiind printre cele mai afectate categorii, se arată într-un recent studiu al Oficiului Avocatului Poporului.
Gheorghina Drumea: Am văzut tranșant că au fost niște deplasări ale diferitelor ONG-uri în teritoriu, dar mai mult au fost prin prisma discuțiilor cu autoritățile și mai puțin au fost cu contact direct cu beneficiarii, așa cum am făcut noi. Necesitatea este stringentă, ținând cont că noi avem în ceea ce ține de comunitatea romă, expres, o problemă foarte mare în analfabetismul celor maturi. Dacă vedem că copiii cât de cât merg la școală, cel puțin părinții insistă asupra acestei chestii, dar părinții din lipsa de cunoaștere a literelor sunt foarte vulnerabili, pentru că nu știu a perfecta elementar o cerere să solicite același ajutor social care i se cuvine, el nu știe să citească o chestie elementară atunci când semnează ceva, sunt foarte vulnerabili în fața organelor de drept. Este foarte ușor să-i întocmești un proces-verbal contravențional, el îl semnează, nu știe ce semnează și pe urmă nici nu poate demonstra chestia asta.
Și aici este și o încălcare din partea poliției, în special pentru că nu le asigură o persoană de încredere care să le citească și să documenteze chestia asta, absolut se închide ochii. Am avut cazuri când notarii refuză întocmirea anumitor documente, pentru că persoană este analfabetă, cel puțin nici nu încearcă cumva să ajute această persoană prin identificarea unui reprezentant de autoritate publică locală sau de la Asistența Socială care să fie ca martori, nu se complică cu asta, doar refuză categoric și atât. La fel analfabetismul duce la aceea că persoanele, deși cu mulți ani în urmă și-au cumpărat bunuri imobile, case în care locuiesc zeci de ani, ei nu au niciun document și la moment iarăși nu-și pot revendica dreptul, pentru că elementar nu știu să adreseze o cerere sau, cel puțin, nu cunosc procedurile și nici nu se interesează și nici nu în toate localitățile este un mediator care să-i îndrume să meargă la asistența juridică garantată de stat sau la un para-jurist în sensul acesta.
Cu DREPTul: Apropo, în ce localități ați mers?
Gheorghina Drumea: Prima localitate a fost Otaci. Am avut o abundență de consultații și problemele erau foarte vaste. Acolo, analfabetismul s-a simțit foarte mult. S-au simțit și conflictele interetnice acolo. După care, am fost în Râșcani. Acolo a fost situația mai bunișoară decât la Otaci, per general. Mediatorul este foarte bravo, într-adevăr luptă pentru beneficiari și pentru populația romă, dar și autoritățile publice locale sunt mult mai deschise și au proiecte de susținere a populației. Apoi, Călărașiul. Acolo, situația a fost chiar una foarte bună din perspectiva mentalității beneficiarilor care au venit. În primul rând, toți erau integrați la muncă, toți erau susținători ai educației și erau mult mai dezghețați decât în alte părți. Erau vulnerabili, dar mai puțin, încercau să lupte pentru drepturi și erau mult mai cointeresați în informația care noi o furnizam. Au fost mai mult discuții de grup, decât consultații individuale. Soroca, deși este localitatea cu cel mai mare număr de populație de etnie romă, prezența a fost foarte mică la eveniment, din nu știu care considerent și a fost o primire foarte rece și dezinteresată, aș spune.
Dumitru Russu: Din câte înțeleg, există totuși câteva tabere în comunitatea romilor, din diferite preferințe, fie politice sau de altă natură și uneori se distorsionează buna intenție cu care vii încolo și nu reușești să ajungi la beneficiarii care au cu adevărat nevoie. Cum a fost menționat, Otaci, Râșcani, Călărași, Soroca, Basarabeasca, Gribova și Chetrosu din Drochia, Mihăileni din Râșcani și Bălți. Onest vorbind, impresia generală a fost că majoritatea copleșitoare a beneficiarilor, și aici vorbesc de comunitatea romilor, cu regret, întâmpină dificultăți și chiar majoritatea sunt la limita pragului de sărăcie, dacă nu chiar sub limita acestui prag al sărăciei. Realitatea spune că oamenii cu 3, 4, 5 sau în unele cazuri chiar șase copii încearcă să supraviețuiască, cumva, habar nu am cum supraviețuiesc cu 700 de lei. De ce 700 de lei? Din considerentul că, elementar, nu pot accesa multe indemnizații sau multe suporturi care le pot fi oferite. De ce nu le pot accesa? Deseori, lipsa documentației. Alt element este faptul că autoritățile nu merg în întâmpinare pentru a încerca să soluționeze problema, pentru că, cu regret, deseori funcționarii nu sunt pro activi, nu sunt deschiși, nu există nici măcar elementul reactiv, în sensul în care să reacționeze atunci când li se solicită ajutorul și să încerce să rezolve problema.
Cu DREPTul: Ai zis de sărăcie, că majoritatea sunt sub limita sărăciei. Cum afectează asta accesul la justiție al acestor oameni și, în general, faptul cum percep ei propriile drepturi?
Gheorghina Drumea: „Marea preocupare este, cumva, să solicit un ajutor de undeva sau să încerc undeva să-mi câștig pentru o bucată de pâine sau să am cu ce îmi hrăni mâine copiii. Și de asta, chiar când veneam la ei și le spuneam tema, ei ziceau că „romii și așa nu au drepturi, pe noi ne huiduiesc și chiar dacă o să scriem nu o să rezolvăm nimic. Mai bine ajutați-mă să scriu o cerere ca să primesc un ajutor social”. Ei, fiind atât de vulnerabili din punct de vedere material, decade interesul lor de a-și apăra undeva mai departe drepturile.
Cu DREPTul: În perspectiva că ei cunosc, dacă presupunem că le cunosc…
Dumitru Russu: Când vorbim de acces la justiție, se poate de privit expresia în cauză în sens îngust sau lat. În stricto sensu este vorba despre acces la justiție, în special faza de instanță de judecată, examinarea, adică cum decurge procesul de examinare, cum este soluționată, în fond, o problemă. În fine, în lato sensu accesul la justiție include etapa premergătoare examinării în instanță. Vorbim despre educația juridică, care cu desăvârșire lipsește în cazul procesului educațional în școală sau, cel puțin, atunci când vorbim despre romi, totodată, lipsa acestei educații dincolo de școală, vorbesc despre aceea că autoritățile, în special publice locale sau nu doar nu depun un efort de creștere a nivelului de pregătire a populației în domeniul justiției sau cum îmi apăr eu dreptul meu.
Un alt element extrem de important și extrem de alarmant chiar, constatat în cadrul vizitelor de consultanță oferite acum în teritoriu, este interacțiunea cu poliția.
Dacă, cumva, drepturile mele sunt încălcate, prima ce eu fac sau, cel puțin, un cetățean responsabil ar trebui să facă, este să sesizeze în primul rând poliția. Unde sunăm? 112. Cu cine ne pune în contact? Cu poliția. Respectiv, poliția este linia de front în interacțiunea cu cetățeanul și anume de aici pornește protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ceea ce este extrem de important și lipsește, este pregătirea organelor de drept de a face față cerințelor populației. Deseori, persoana care este în funcție vine fără a înțelege că el reprezintă statul și poliția și încearcă, cumva, să-și invoce propriile opinii cu referire la cum trebuie să fie soluționat un caz. Ba mai rău chiar, se exercită presiune asupra comunității romilor de a-și retrage o plângere împotriva cuiva. Cu alte cuvinte, poliția încearcă să apere alți cetățeni decât romii în conflictele interetnice care sunt, ceea ce este extrem de alarmant și asta nu vizează doar un singur raion în care noi am fost. Același Râșcani, în partea de ține de autoritățile locale, aparent există o deschidere bună în relațiile cu romii, însă nu putem spune același lucru despre poliție. Lumea din teritoriu, din comunitate spune că lucrurile s-au schimbat spre bine, însă cazurile, cel puțin cele în posesia cărora noi am intrat, spun lucruri diferite. La Râșcani, situația când poliția este chemată și sunt documentați tot acei care au sunat la poliție, evident și persoana cealaltă.
Gheorghina Drumea: Dar victimele sunt transformate în agresori.
Dumitru Russu: Și la Otaci am văzut caz foarte serios.
Cu DREPTul: Cum vă explicați?
Dumitru Russu: Observăm câteva probleme la mijloc. Problema numărul unu, în genere, stereotipurile și prejudecata extrem de mare față de romi, un mediu informațional care ne dictează nouă că romii egal cu negativ. Există un stereotip. Acum, adăugăm aici, în localitățile în care există o concentrație mai mare de romi, există oricum o coliziune interetnică și coliziunea respectivă în timp, dacă nu se depune efort, doar crește. La rândul său, vine un polițist care grație naturii activității lui mereu este în posesia informațiilor negative, că a fost săvârșit un furt, mă duc să investighez și așa mai departe. Adică, nu umblă pe la nunți și cumetrii ca să aibă experiența pozitivă de interacțiune cu anumite persoane. Prin urmare, se formează o anumită gândire stereotipică că, dacă am avut eu experiența negativă, înseamnă că ei toți sunt așa, prin urmare eu transpun experiența asta către toți. Așadar, consecința constă în faptul că noi chiar trăim bazându-ne foarte mult pe prejudecată și stereotipuri, reieșind din experiența noastră. Prin urmare, acțiunile mele vor fi ghidate de acest aspect. Excludem modulele de pregătire specifice de relație cu cetățenii și în special cu anumite comunități. Vorbesc de pregătirea poliției, inițială și continuă. Ele lipsesc. Lipsa modulelor educaționale a poliției pe partea ce ține de infracțiuni motivate de ură. În consecință, el nu are un instrument de contrabalansare la stereotipurile respective și, atunci când el iese la fața locului, îl judecă pe rom ca pe un infractor. Adăugăm faptul că în rândurile poliției nu există romi. Prin urmare, nu există experiența prin care tu dezvolți cu cineva cu care tu nu te asemeni sau nu te asociezi. Cu regret, o mare virgulă și o mare problemă este lipsa de empatie, pe de o parte, și, pe de altă parte, pregătire juridică insuficientă chiar în rândurile poliției pentru a înțelege că acțiunile lor sunt extrem de ilegale.
Cu DREPTul: Revenind la deplasările și consultațiile pe care le-ați oferit. Ai menționat o parte din probleme, dar care au fost alte probleme cu care s-au adresat sau de care s-au plâns oamenii?
Gheorghina Drumea: Noi avem două mari probleme: lipsa resurselor financiare și lipsa abilităților de a solicita asistența socială și prestațiile sociale care li se cuvin. Nu în toate localitățile mediatorii sunt foarte deschiși spre a face uz de toate căile posibile. Ei știu că la primărie li s-a spus că este prestația asta și gata. Și dacă nu ai un document sau altul ție nu ți se cuvine și mediatorul aici se oprește. El nu are abilitatea de a cerceta un pic în legislație, el poate nici nu cunoaște, pentru că mediatorii doar câțiva din ei au un background de cunoștințe juridice un pic mai avansate decât o persoană obișnuită. Altă problemă în acest sens este și documentarea, atât documentele de stare civilă, buletine de identitate, certificate de naștere, cât și a proprietății.
Practic în toate localitățile la jumătate din beneficiari era problemă cu imobilul, care nu avea acte deloc, la care era doar parțial și respectiv înregistrarea dreptului de proprietate nu era. Dacă persoana nu are aceste acte, putem spune că este și mai vulnerabilă. Poți să-l consideri boschetar, nu are loc de trai. Înseamnă că el are și mai mare nevoie de această prestație socială. Nu, în cazul logicii autorităților publice locale, acesta-i un temei de refuz, fără cumva a ajuta persoana.
Tu știi că el zeci de ani trăiește în casa asta, tu trăiești într-o localitate cu el toată viața și tu ai să-l refuzi numai din cauză la o chestie birocratică greșit interpretată. În mare parte, noi sugeram, ce ține de dreptul de proprietate, procedura de uzucapiune. Practic toți cădeau sub incidența asta, pentru că ei plătesc impozite, de unde au de unde n-au, dar plătesc impozitul pe imobilul pe care nu au acte de proprietate. Asta și e ideea. Primăria acceptă de la tine impozitul, tu ai confirmarea, dar tu nu ai dreptul de proprietate pentru acest imobil, dar este o chestie bună, pentru că în fața instanței de judecată demonstrezi buna ta credință și cel puțin ai dreptul la acest uzucapiune, dacă trăiești mai mult de zece ani într-un imobil.
Cu DREPTul: Ce este uzucapiune?
Gheorghina Drumea: Codul civil prevede faptul că dacă o persoană face uz de un bun imobil, îl utilizează ca un bun proprietar și la acel imobil nimeni nu pretinde, după zece ani de trai în el, tu poți prin instanță să soliciți recunoașterea dreptului de proprietate, demonstrând că te-ai comportat în toată perioada asta de timp ca un bun proprietar, adică ai întreținut într-o stare satisfăcătoare, ai plătit toate taxele și impozitele și așa mai departe. E o procedură destul de simplă, doar că pentru asta trebuie să faci o acțiune în instanță.
Cu DREPTul: Și iată oamenii care s-au adresat la voi cu toate aceste probleme, înțeleg că mulți au fost, câți din ei cunosc ce trebuie să facă mai departe și-s capabili să meargă în instanță?
Dumitru Russu: Deja cunosc. Până acum, nimeni.
Gheorghina Drumea: Mai mult de atât, noi am explicat și mediatorilor această procedură. Pentru un caz, eu mi-am asumat să fac cererea, cel puțin mediatorul s-o aibă ca un formular, model, pentru că temeiurile juridice sunt la fel, doar un pic schimbi din datele de identificare a imobilului și a persoanei și practic textul e același. Am sugerat mediatorilor că în toate cazurile de genul acesta să le facă legătură cu avocații publici, pentru că ei pentru asta și există și acestea sunt păturile într-adevăr vulnerabile care corespund tuturor criteriilor. Mediatorii au o oarecare reticență de a trimite oamenii la acești avocați publici chiar și din proasta experiență.
Cu DREPTul:Cât sunt de reprezentative pentru comunitate problemele pe care le-ați enumerat? Pentru că oamenii presupun că se plâng de probleme destul de acute. În ce măsură ei conștientizează și alte probleme de ordin juridic, dar cu care poți trăi, să-i zic așa?
Dumitru Russu: Partea ce ține de conștientizare, deseori, persoanele chiar nu realizează. Persoanele de etnie romă înțeleg că ceva este incorect, dar nu conștientizează că este o încălcare de natură juridică. Eu pot la nivel emoțional să înțeleg că ceva nu-i în regulă aici, dar să nu înțeleg legătura. La urma urmei, dacă nu ai o pregătire juridică sau nu ai o experiență jurnalistică sau altceva conex, ți-i dificil să înțelegi ce anume ți se încalcă. De aceea, deseori poți întâlni persoane care se revoltă, el nu-ți expune problema lui, nu-i concentrat pe expunerea faptelor în legătură cu problema lui.
Pe de altă parte, o altă problemă, care cel puțin autoritățile ar trebui s-o considere, este caracterul participativ al romilor la luarea deciziilor. Și aici eu vorbesc de implicarea nu formală în procesele decizionale, vorbesc de strategii, planuri de acțiuni, dar implementarea lor este mult mai importantă.
Gheorghina Drumea: Ultimul raport care eu l-am văzut pe implementarea strategiei avea mențiunea despre consilierea juridică pe care au oferit-o și în decursul unui an și erau circa 6 sau 7 cazuri de consiliere.
Dumitru Russu: În câteva localități noi am făcut suta.
Gheorghina Drumea: Ca să înțelegi gradul de implementare al strategiei și interesul statului de a integra această populație.
Dumitru Russu: În cadrul acestei vizite au fost consultațiile primare care noi le-am oferit și o ghidare, dar suplimentar cred că vreo 20 de cereri diferite acolo pe loc am întocmit.
Gheorghina Drumea: Aceleași cereri de solicitare a unor prestații sociale, ținând cont că eu am experiența de lucru cu așa categorii, pur și simplu eu pe loc le scriam și persoanele semnau și tot atunci împreună cu mediatorul depuneau la primărie. Deja despre rezultate o să fim informați ulterior, dar cel puțin era cât de cât asigurat un acces și e foarte simplu. Tu pierzi zece minute să întocmești o cerere.
Dumitru Russu: În unele cazuri, anumite chestiuni au fost rezolvate telefonic, direct. Noi nu am venit acolo formal, pur și simplu să punem o bifă că este o persoană, te-am ascultat, la revedere. Asta nu-i asistență juridică, dar asistență psihologică, în acest caz. Ceea ce noi am încercat să facem, într-adevăr să oferim și o asistență juridică, mai mult decât consultanță, acele cereri de care a menționat Gheorghina. În unele cazuri am luat legătura cu executori judecătorești, în altele am rezolvat chestii de credit și microfinanțare, adică s-a redus din costurile penalităților.
Gheorghina Drumea: Într-un caz am reușit și rezilierea contractului.
Dumitru Russu: În alt caz reducerea plății în jumătate.
Cu DREPTul: În contextul acestui tip de consultații de care voi ați oferit în localități, foarte focusate, direct la beneficiar, la unii chiar la ușa sau la poarta lor, iată, un om simplu, de exemplu, – în ce localitate ați fost, în Gribova, Drochia, da? – un om care se gândește că s-ar putea să aibă o problemă nu știu de care, ce opțiune are, cui trebuie să se adreseze?
Gheorghina Drumea: În fiecare localitate noi avem para-juriști…
Cu DREPTul: În care ați fost voi, că nu există în toată Moldova para-juriști.
Gheorghina Drumea: În fiecare raion din țară este cel puțin câte un para-jurist, iar în aceste raioane se întâmplă că și în localități mai sunt para-juriști. Oricum, omului îi este mai simplu din sat să vină în raion. Acolo unde a fost cazul, am oferit telefoanele de contact ale acelor para-juriști, am confirmat că toți mediatorii au datele de contact ale para-juriștilor, la fel mediatorii au datele de contact ale avocaților publici și, respectiv, omul de rând care are nevoie de asistență poate să se adreseze la un para-jurist sau la un avocat public. Dacă nu cunoaște despre existența lor, este mediatorul comunitar din localitate sau, cel puțin, poate să se adreseze la autoritatea publică locală și să întrebe: „Unde pot să mă adresez cu o problemă anume?” și ei au datele și ale para-juriștilor, și ale avocaților publici.
Dumitru Russu: Însă să nu uităm că para-juriștii și mediatorii tot sunt oameni și sunt puțini. Haideți să fim serioși! Să vedem care este populația unui raion și să încercăm s-o raportăm la un singur para-jurist. Plus la asta, același mediator, dacă iei în calcul numărul de deficiențe asupra cărora el trebuie să se implice ca să le rezolve sau să ofere suport ca un pod între comunitatea romilor și autorități este extrem de mare volumul de muncă pe care trebuie să-l depună și un singur om nu poate să se descurce. Ceea ce este absolut necesar atât în interesele autorităților, cât în interesele comunităților de romi și în interesele societății din Republica Moldova este de a consolida acest sistem.
Cu DREPTul: Iată aici noi vorbim și de cultura juridică, și de abilitarea juridică a persoanelor, să știe ce, cum, când are drepturi și ce drepturi. De ce este important ca omul să aibă o anumită cultură juridică? Și aici nu e neapărat doar la grupurile minoritare sau la diferite etnii, dar, în general, la toată populația?
Gheorghina Drumea: Cultura juridică aproape că lipsește. Persoana, chiar dacă cumva intuiește că i s-a încălcat un drept, n-o să meargă nicăieri mai departe, fiindcă știe că este rom și nimeni n-o să-i dea dreptate. Ei simt permanent o frustrare și, iată, chestia de discriminare ei o știu foarte bine. Ei știu că sunt discriminați încontinuu, simt asta și, în multe cazuri, ei știu că ceea ce s-a întâmplat cu ei este discriminare. Ideea este că nu știu ce să facă mai departe cu chestia asta, elementar nu se gândesc cum ar putea proba, ca să meargă mai departe. Adică, ei au multe alte preocupări, de asta cultura juridică practic este la zero și noi, în sensul acesta, le explicam cât este de important să lupți cu discriminarea, să sesizezi un act de discriminare, indiferent de la cine vine și cum e posibil să-l probezi.
Ținând cont că acum suntem în era tehnologică, practic, toți au aceleași telefoane mobile și o înregistrare audio sau video este suficientă la Consiliu pentru a proba un act de discriminare. Aici, legislația este foarte lejeră în sensul acesta. În ceea ce ține de ce ar fi necesar la caz, ar fi necesar, în primul rând, mărirea numărului de mediatori și pregătirea lor juridică, pentru că în mare parte ei, iarăși, fac intuitiv sau consultându-se cu cineva, dar nu întotdeauna au cu cine se consulta în teren. Sunt foarte multe de făcut, pentru că practic nimic nu este, numai dorință să fie.
Cu DREPTul: Mult am vorbit aici despre romi ca și grup vulnerabil, dar în Republica Moldova sunt și alte grupuri vulnerabile, din perspectiva asta inclusiv voi ați interacționat cu mulți?
Gheorghina Drumea: Persoanele cu dizabilități, în special, psiho-intelectuale, mai avem persoanele cu HIV/SIDA. Sunt anumite grupuri, bunăoară, mamele singure cu copii, bătrânii și, să spunem așa, lezarea drepturilor lor este cam corelată și cu nivelul de trai pe care îl au. Bunăoară, aceeași mamă singură cu doi-trei copii e mult mai vulnerabilă și e mai ușor să-i încalci un drept, iar ei îi este mai dificil să-și revendice un drept când ea are grija copiilor și trebuie să știe cu ce să trăiască în ziua de mâine. Și același bătrân care are o pensie mizeră, el n-o să-și bată tare capul cum să-și găsească un avocat pe care să-l plătească ca să-i revendice drepturile.
Cu DREPTul: Problemele cu care s-au adresat oamenii, impresia voastră, concluzia e că sunt mai degrabă de suprafață sau sunt într-adevăr cele mai grave?
Dumitru Russu: Nu. Acestea-s doar partea de sus a icebergului. Persoanele care au venit nu au venit pentru că știau exact ce consultanță vor primi. Au venit cu o anumită problemă foarte mică, ceea ce este foarte clar, asta este doar o părticică extrem de mică a problemelor cu care de facto se confruntă. La modul practic, cu aceeași persoană să încerci să stai puțin și să dezghioci anumite momente, poți să constați că ai de lucru cu foarte multe elemente cu acea persoană. Mai mult ca atât, unii au venit cu o problemă și în procesul de consultanță mai stăteau de vorbă cu cineva, chiar m-am prins de câteva ori că oferind consultanță altcuiva pe alt subiect, persoana anterioară revenea și spunea că ea tot are problema aceasta. Ca să înțelegeți, gama sau spectrul problemelor de natură juridică în care persoanele necesită suport este extrem de largă, mult mai largă și mult mai multe probleme au, atât penale, cât și civile.
Cu DREPTul: Și ce se întâmplă la modul practic, zi de zi? Pentru că, de fapt, ceea ce ați făcut voi e mai degrabă o excepție.
Gheorghina Drumea: La modul practic, în limita posibilităților și a abilităților, îi ajută mediatorii, dar, în rest, nu fac nimic. Asta și este ideea. Cine are posibilitatea se adresează la avocații plătiți. Cine a avut experiența cu avocații publici, sunt multe cazuri când nu au dus până la capăt, poate în instanță și-a revendicat dreptul, dar mai este și procedura de executare, să mergi la un executor, chestia asta absolut lipsește, adică asistența juridică în acest caz nu este acordată de nimeni și pur și simplu așa stă omul cu problema lui.
Dumitru Russu: Cred că cel mai important și prioritar de ce trebuie de preocupat este relația cu poliția, e extrem de important, pentru că, pe de o parte, în calitate de victime, pe de altă parte, atunci când sunt vizați ca persoane suspecte. Vorbesc de aceeași etnie romă. Este extrem de grav, în cazul în care nu este cumva redresată problema de interacțiune cu ei, fie prin gândirea unui mecanism de încurajare a persoanelor de etnie romă să devină polițiști..
Cu DREPTul: În general, problema culturii juridice, absența sau nivelul jos, e specifică pentru toată populația?
Gheorghina Drumea: E specifică în special pentru populația rurală, fiindcă nivelul de trai este …
Dumitru Russu: dar și în urbană este..
Gheorghina Drumea: În urbană mai este un ONG, un vecin, cumva persoanele sunt mai deschise spre a-și soluționa problemele și totuși au mai multe posibilități de a se adresa undeva. Avem foarte multe asociații obștești care oferă consiliere juridică gratuită or pentru toți, or pentru anumite grupuri. Cât de cât este mai accesibilă. Au mai multe posibilități ce ține și de rețeaua de internet, e mult mai bogată informația pe care o primește omul din care el poate s-o treacă prin sită și să-și găsească locul unde el poate să-și revendice drepturile. Când vorbim de zonele rurale, acolo, indiferent de etnie sau orice alt criteriu, toți sunt vulnerabili. Avem un procent foarte mic care lucrează prin autorități sau care lucrează în Chișinău, doar acest grup putem spune că are o instruire și o pregătire juridică minimă. În rest, este un gap (gol, traducere din engleză, n.r.) foarte mare la toți.
Dumitru Russu: De ce? Pentru că, atunci când ești prost, e comod să fii manevrat și manipulat.
Gheorghina Drumea: Dacă vorbim de comunitatea romă, deși este o problemă la toată pătura social vulnerabilă, este că statul nu vede rezonabil să investească în acești părinți și să le acorde cel puțin un minim de existență din careva resurse, pe termen scurt, motivând că statul este sărac și fiecare trebuie să-și câștige existența în felul său. Dar să nu uităm de o chestie, acest părinte la moment, din anumite circumstanțe, este analfabet, respectiv asta-i creează impedimente să se angajeze la un loc de muncă și el practic este nevoit să trăiască din resursele pe care i le mai dă statul din când în când sau ocazionale.
De ce este important, totuși, ca statul să se implice mai mult în susținerea acestei categorii de populație? Fiindcă prin asta, în primul rând, ei susțin copiii, ei nu vor mai crește încă o generație pe care o să trebuiască s-o susțină.
Da, la moment, sunt susținuți părinții, ca acești părinți să aibă posibilitatea să-și dea copilul la școală, să primească o educație, să aibă un viitor garantat sau nu garantat, cel puțin oportunități de angajare și de independență financiară o să aibă. Asta este o chestiune de gândire strategică pe termen lung, pe care, din păcate, statul nu o are. Se bazează doar pe termenul scurt.
Dumitru Russu: Este de menționat că populația zice că există o schimbare deja. Anterior, romii nu se angajau la muncă oficială. Deja am întâlnit multe persoane angajate în autoritatea publică locală, înafară de mediatori. Cred că nu voi minți dacă voi spune că aproape suta de procente pledează ca ai lor copii neapărat să primească educație și aici aș încuraja autoritățile ca ei, la rândul lor, să încurajeze cât mai mult și să faciliteze cât mai mult procesul educațional.
