Comisia de la Veneția din cadrul Consiliului Europei a publicat opinia (amicus curiae) cu privire la compatibilitatea Convenției de la Istanbul și prevederi ale Constituției R. Moldova. Concluzia experților e că prevederile Convenției în ce privește familia sunt în acord cu Legea Supremă.
La 14 octombrie 2021, Parlamentul de la Chișinău a ratificat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, cunoscută mai ales cu denumirea de „Convenția de la Istanbul”. Pe 20 octombrie, președinta Maia Sandu a promulgat legea de ratificare a tratatului. Între timp, Curtea Constituțională fusese sesizată de deputați ai Blocului Comuniștilor și Socialiștilor (BCS) care au cerut examinarea constituționalității Legii cu privire la ratificarea Convenției. În sesizarea depusă, parlamentarii BCS au insistat că nota informativă a Convenției relevă „folosirea camuflată a noțiunii de gen”.
„Considerăm că scopul Convenției este altul camuflat și total străin convingerilor majorității cetățenilor Republicii Moldova, dar cel mai important, este contrar prevederilor Legii Supreme a R. Moldova”, a menționat deputatul socialist Grigore Novac.
Prin urmare, președinta Curții Constituționale, Domnica Manole, a cerut opinia Comisiei de la Veneția, solicitând și Ministerului de Externe să amâne „înaintarea instrumentului de ratificare a Convenției”.
În opinia formulată pe 15 decembrie, Comisia de la Veneția a ajuns la concluzia că prevederile Convenției de la Istanbul nu contrazic articolelor Constituției R. Moldova, invocate de deputații din Blocul Socialiștilor și Comuniștilor. Experții Comisiei au atras atenția însă că este prerogativa Curții Constituționale a R. Moldova să verifice dacă un tratat internațional este sau nu în acord cu legea fundamentală a țării. „Pe de altă parte, însăși Constituția R. Moldova precizează că tratatele internaționale privind drepturile omului au prioritate, în cazul unui conflict cu legislația locală”, se arată în documentul Comisiei.
Astfel, Comisia de la Veneția a analizat fiecare articol scos în prim plan în sesizarea către Curtea Constituțională:
Cu privire la articolul 3 lit. c) din Convenția de la Istanbul (Genul)
„Obiectivul înțelegerii de gen de la articolul 3 lit. (c) din Convenția de la Istanbul este de a eradica violența perpetuată de atitudinile predominante, conform cărora femeile sunt inferioare bărbaților. Această prevedere pare să fie conformă cu articolul 16 din Constituție privind egalitatea, potrivit căruia „toți cetățenii R. Moldova sunt egali în fața legii … fără deosebire de sex” și „respectarea și ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului” și cu articolul 48 din Constituție, care prevede că familia se întemeiază pe o căsătorie liber consimțită între un bărbat și femeie, pe egalitatea lor deplină în drepturi”.
Cu privire la articolul 14 din Convenția de la Istanbul (Educația)
„În ceea ce privește rolurile ne-stereotipate a bărbaților și femeilor, obligația de a îmbunătăți înțelegerea chestiunilor de gen în educație este în deplină conformitate cu standardele internaționale și europene. R. Moldova are deja obligația internațională de a proteja, între altele, femeile și fetele împotriva violenței și de a proteja integritatea lor fizică și psihologică, inter alia în baza articolelor 3 și, respectiv, 6 din CEDO și articolelor 7 și 17 al PIDCP. Prevederile relevante ale articolului 35 din Constituția R. Moldova trebuie citite în coroborare și interpretate în armonie cu articolul 54 alin. (2) din Constituție care permite restrângerea anumitor drepturi și libertăți în măsura necesară pentru protejarea drepturilor, libertăților și demnității altor persoane. Prin urmare, măsurile din partea Guvernului de a include aceste probleme și principii, „după caz”, în curriculum ca „nucleu” al civilizației și ca o necesitate de a proteja anumite drepturi fundamentale, nu trebuie considerate ca o încălcare a articolului 35 din Constituție”.
Cu privire la articolul 28 din Convenția de la Istanbul (Raportarea de către profesioniști)
„Această prevedere cere ca statul să întreprindă măsurile necesare pentru a asigura ca normele de confidențialitate impuse de dreptul intern anumitor profesioniști să nu constituie un obstacol în calea raportării actelor grave de violență. Acceptarea obligației convenționale de a face posibilă raportarea profesională „în condiții adecvate”, care poate include și condiția consimțământului prealabil al presupusei sau potențialei victime, nu pare a fi o încălcare a libertății de conștiință protejată de articolul 31 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova. Această prevedere califică exercitarea libertății de conștiință prin stabilirea că exercițiul acesteia ar trebui să se facă în spirit de toleranță și respect reciproc. Mai mult, articolul 24 alin. (1) din Constituție, care obligă statul să garanteze fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, trebuie, de asemenea, luat în considerare atunci când se interpretează și se delimitează articolul 28 din Convenția de la Istanbul. Acest fapt poate conduce la armonizarea interpretării și aplicării celor două prevederi, așa încât să se atenueze orice conflict eventual”.
Cu privire la articolul 42 din Convenția de la Istanbul (Justificări inacceptabile pentru infracțiuni, inclusiv infracțiunile comise în așa-numitele „onoare”)
„Această prevedere conține obligația de a asigura că, în procedurile penale privind violența împotriva femeilor și violența domestică, cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Protejarea femeilor împotriva „crimelor de onoare” pare să fie conformă cu articolul 16 din Constituția Republicii Moldova, precum și cu obligațiile pe care și le-a asumat ca parte contractantă la tratatele internaționale și regionale privind drepturile omului. Violența împotriva femeilor și violența domestică trebuie clasificate drept infracțiuni grave. Interzicerea lor conform standardelor europene, sau chiar universale, atinge conștiința generală a omenirii. Prin urmare, se poate presupune că redactorii Constituției nu au avut intenția de a defini libertatea de opinie, religie și convingere și dreptul la educație în așa fel încât să justifice săvârșirea unor acte care sunt în general considerate a fi infracțiuni grave”.
ONG-urile ce protejează drepturile femeilor se arată convinse că prevederile Convenției pentru prevenirea și combaterea violenței reprezintă un mecanism eficient ce apără victimele în viața de zi cu zi. Odată ratificată, Convenția obligă autoritățile să-și asume niște responsabilități financiare și juridice pentru a combate violența, explică coordonatoarea Coaliției naționale „Viața fără violență în familie”, Veronica Teleuca.
„Convenția de la Istanbul este tratatul ce vorbește pentru prima dată despre noțiuni ce nu sunt abordate în legislația națională. Din păcate, în R. Moldova percepțiile colective ne indică asupra unei normalizări a violenței și această constatare o vedem și în statisticile cele mai recente. 40 % dintre bărbați consideră că sunt momente când o femeie trebuie să fie bătută. De asemenea, se face foarte multă gălăgie în privința noțiunii de gen, deși ea demult este inclusă în diferite legi, inclusiv legea cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați. La fel, în Convenție se vorbește inclusiv despre instruirea specialiștilor în domeniul aplicării legii. Deci, nu doar despre gen și abolirea tuturor tradițiilor și valorilor”, explică Veronica Teleuca.
Într-un scurt comentariu pentru Radio Europa Liberă, președinta Curții Constituționale, Domnica Manole, a precizat că „în perioada următoare, Curtea trebuie să se pronunțe cu privire la sesizarea în care se contestă Convenția de la Istanbul, printr-o decizie de inadmisibilitate sau printr-o hotărâre”.
