Lipsa de informare privind sancțiunile ce pot fi aplicate agresorilor familiali și prejudecățile de gen sunt un impediment în raportarea cazurilor de violență în familie. Deși în Republica Moldova funcționează mai multe legi ce ar trebui să apere eficient victimele violenței domestice, deseori acestea sunt respectate doar „pe hârtie”. Concluziile au fost formulate în timpul sesiunii dedicate aspectelor practice și tendințelor în răspunsul sistemului de justiție penală la cazurile de violență, din cadrul conferinței internaționale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice.
Secretara de Stat de la Ministerul Afacerilor Interne, Daniela Misail-Nichitin, a observat că în societatea moldoveană se atrage încă puțină atenție violenței psihologice, care reprezintă de fapt una dintre cele mai răspândite forme de violență. De asemenea, deși numeric vorbind numărul cazurilor în care agresorii sunt condamnați penal pentru violența în familie este în ușoară creștere, acesta este nesemnificativ raportat la amploarea fenomenului, observă secretara de stat.
„În ce privește măsurile de protecție a victimelor, observăm o creștere a numărului de ordonanțe de protecție eliberate agresorilor. Totodată, sunt în creștere și cazurile de încălcare a acestora. Bunăoară, în 2021 au fost înregistrate 766 de ordonanțe de protecție, iar 422 dintre acestea au fost încălcate”, a conchis Daniela Misail-Nichitin.
Avocata Arina Țurcan-Donțu, din cadrul Centrului de Drept al Femeilor, este co-autoarea studiului „Cum răspunde sistemul de justiție penală la cazurile de violență în familie”, făcut public în 2021. Cercetarea relevă că în ultimii ani numărul cazurilor de violență în familie sesizate și înregistrate de autorități este în creștere. În pofida acestei tendințe, numărul cauzelor penale este în scădere, iar sancțiunile blânde nu îi disciplinează pe agresori. Totodată, legislația națională în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie obligă toate categoriile de specialiști să evalueze riscurile de comitere sau repetare a cazurilor de violență în familie. Totuși, actualmente doar angajații poliției fac astfel de evaluări.
„O altă îngrijorare a noastră se referă la infrastructura instanțelor de judecată, care nu oferă pază sau spații în care victima să fie în siguranță până la începerea procesului. Ele pot fi supuse intimidărilor din partea agresorilor familiali, rudelor acestora sau altor simpatizanți, atunci când așteptă în holul judecătoriei începerea ședinței sau deliberarea”, a precizat avocata Arina Țurcan-Donțu.
Şeful Direcției Generale Urmărire Penală din cadrul Inspectoratului General de Poliție, Grigore Moga, a atras atenția că deși în ultimii ani subiectul violenței domestice se discută intens în societate, Legea nr. 45 cu privire la combaterea violenței în familie a fost adoptată cu mare întârziere. În același timp, chiar dacă legea a existat, răspunderea penală pentru cazurile de violență a fost introdusă în Codul Penal abia anul 2010.
„La capitolul întârzieri putem introduce și Convenția de la Istanbul. Chiar dacă a fost semnată de Republica Moldova în 2017, a fost ratificată abia în anul 2021. Suntem la distanță de un an de la ratificare și aproape șase luni de la intrarea în vigoare a prevederilor acesteia, însă din păcate întârziem cu aplicarea acestora”, spune Grigore Moga.
El a mai amintit că legea nr. 137 din 2016, cu privire la reabilitarea victimelor infracțiunilor, lucrează mai mult pe hârtie. La distanță de șase ani de la adoptarea acestei legi, victimele beneficiază de servicii minime de suport. În cele mai dese cazuri, consilierea psihologică este asigurată de sectorul asociativ și nu de instituțiile statului, așa cum este prevăzut în lege, atrage atenția șeful Direcției Generale Urmărire Penală din cadrul Inspectoratului General de Poliție.
