Cetățenii din Republica Moldova nu-și cunosc drepturile, iar necunoașterea duce, de cele mai multe ori, la abuzuri din partea autorităților. Statul ar trebui să dezvolte o politică la nivel național pentru ca cetățenii să învețe să-și cunoască drepturile, dar și obligațiile. Ex-directorul Amnesty Internațional Moldova, Cristina Pereteatcu, a declarat că Republica Moldova este restanțieră la acest capitol, iar atât timp cât oamenii nu își cunosc drepturile, statul este abuziv. Mai multe detalii, aflați din interviu.
Î: Dna Pereteatcu, Amnesty International este instituția care veghează asupra respectării drepturilor omului consfințite în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Cum stăm la acest capitol în Republica Moldova?
Cristina Pereteatcu: Nu stăm foarte bine în această privință și cred că anul 2018 ne-a demonstrat în mod special acest lucru, luând în considerare anularea alegerilor municipale a primarului de Chișinău, dar și îndepărtarea forțată a cetățenilor turci. Mai mult decât atât, Republica Moldova este parte a Convenției pentru drepturile omului, de 21 de ani, iar statisticile ne arată că în acești 21 de ani noi am plătit mai mult de 10 milioane de lei despăgubiri, ceea ce înseamnă că ori rămânem repetenți ori ne încăpăținăm să îmbrățișăm valorile general umane.
Î: Care sunt cele mai des încălcate drepturi în Republica Moldova și de ce credeți că se întâmplă în continuare acest lucru?
Cristina Pereteatcu: Cred că impunitatea este cea care creează monștri și faptul că legea nu se aplică, permite încălcarea acesteia în nenumărate rânduri. După părerea noastră acele drepturi care rămân încălcate la ora actuală este cel de a nu fi torturat. Din păcate, tortura rămâne o mare problemă în locurile de detenție și Penitenciarul nr. 13 cred că deține întâietate, la acest capitol, ne mai vorbind de condițiile de detenție. În Republica Moldova observăm o neînțelegere corectă a drepturilor la libertatea de exprimare, nu este un drept absolut și este abuzat de către politicieni, în special în campaniile electorale, dar și dreptul la libertatea de întrunire, la fel, rămâne o problemă.
Î: Cât de mult își cunosc drepturile cetățenii Republicii Moldova?
Cristina Pereteatcu: Cred că nu și le cunosc. Deși pe de o parte se adresează la Amnesty International pentru ajutor, totuși trebuie să fie o politică a statului ca cetățenii să-și cunoască drepturile, să fie politici educaționale și în acest sens Amnesty International are o colaborare cu Ministerul Educației și este și un obiect în școli care se predă în clasa I, din acest an. Totuși, cu cât mai pasiv este cetățeanul, cu atât mai abuziv este statul.
Î: Asta ar însemna că ar trebui să fie organizate mai multe campanii de informare a cetățenilor?
Cristina Pereteatcu: Cred că, în afară de campanii, trebuie să fie și politici la nivel de stat, ca oamenii să înțeleagă cum funcționează relația cetățean – stat, unde este titularul de drepturi și titularul de obligații. Până una, alta, Republica Moldova a demonstrat că încălcarea drepturilor omului este pe agenda guvernării, oricare ar fi aceasta.
Î: Aș vrea să ne referim la anumite situații specifice. De exemplu, ce trebuie să cunoască un cetățean atunci când interacționează cu un om al legii. Ce drepturi și obligații are?
Cristina Pereteatcu: În primul rând, aș vrea să menționez faptul că Republica Moldova, deține întâietate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – cazurile pierdute la dreptul la un proces echitabil. Prima comunicare a cetățeanului cu legea se face prin intermediul unui ofițer de poliție. Și iată aici este momentul iluzoriu a dreptului la un proces echitabil, pentru că deseori cei din poliție abuzează și uită să informeze, de exemplu, de ce este reținut, faptul că omul are dreptul la un avocat sau că are dreptul să-și informeze o rudă. Deseori de întâmplă ca la reținere ei sunt interogați, iar după trei ore nu au beneficiat de dreptul de a vorbi cu un avocat. Persoana care a avut o asemenea experiență cu statul rămâne marcată pe toată viața și nu mai crede că există justiție.
Î: Dar dacă vorbim despre instanțele judecătorești, sunt respectate drepturile cetățeanului care ajunge în fața unui judecător, indiferent de statutul pe care îl are în proces?
Cristina Pereteatcu: Cred că Republica Moldova a demonstrat că justiția este selectivă și există carențe. Reforma justiției a fost implementată, de pe o parte, la nivel declarativ, iar ceea ce ține de reforma instanțelor judecătorești, ea a fost necesară. De exemplu, dacă ne uităm la motivațiile pe care le scriu judecătorii, ele rămân în continuare superficiale și dosarele la care noi avem acces, pentru că oamenii vin și se adresează, ne demonstrează că nu există o suficientă cunoaștere a legislației internaționale și naționale, or nu există dorință de a aplica legea.
Î: Odată cu implementarea reformelor în justiție s-au specializat judecătorii și continue acest proces, în funcție de necesități. Acum, dvs., fiind de partea cetățeanului vedeți o îmbunătățire a actului justiției din moment ce judecătorii sunt specializați pe un anumit domeniu?
Cristina Pereteatcu: Cred că este devreme să tragem o concluzie la acest capitol, pentru că aceste reforme nu au loc peste noapte. Este nevoie de câțiva ani ca să venim cu o concluzie. Cel puțin este un prim pas pentru a schimba lucrurile spre bine.
Î: Știu că Amnesty International organizează diferite seminarii cu judecători sau avocați. Ce feedback primiți din partea persoanelor care sunt implicate în mod direct în înfăptuirea justiției? Cum simt ei aceste schimbări?
Cristina Pereteatcu: Cu avocații colaborăm deja de foarte mulți ani. Practic de la începuturi. Cred că ar fi în total vreo 25 de ani. Cu Institutul Național de Justiție avem un acord de colaborare semnat din 2016 și abordarea este total diferită. Ne este cu mult mai ușor să ne întâlnim cu avocații și asta o facem în fiecare lună. De la judecători și procurori nu ne propunem să aflăm din chestionare ce schimbări sunt în justiție. Este un proces de negociere cu managementul Institutului cu care discutăm ce subiecte ar fi de interes pentru profesioniștii din domeniu. Cel puțin, din ceea ce observăm noi, este că într-un proces de judecată procurorii vin foarte bine pregătiți, iar avocații mai puțin. Aici este vorba de instruirea avocaților și ne bucurăm foarte mult că de curând a fost fondat un Centru de Instruire al Avocaților, care sperăm că va îmbunătăți cunoștințele avocaților.
Î: Care ar fi în opinia dvs. cele mai mari schimbări care s-au produs în instanțe, în penitenciare în ultimii ani?
Cristina Pereteatcu: Este o întrebare extrem de dificilă. Chiar dacă noi suntem mai critici și mi-ar fi făcut plăcere să constat că lucrurile s-au schimbat spre bine…unicul lucru pe care pot să-l menționez este accesul la informație. În rest, faptul că avem în continuare locuri de detenție, în care oamenii sunt maltratați prin simplul fapt că sunt acolo, rămâne o mare problemă. Cred că factorul uman, per general, în ceea ce privește cei care îmbrățișează această profesie. Cazul Brăguța, de exemplu, de anul trecut, ne-a demonstrat cât de multe probleme există la nivel de sistem la toate nivelurile.
Î: Ce ar trebui să se întâmple pentru ca situația să se îmbunătățească?
Cristina Pereteatcu: Cred că în primul rând este nevoie de o mai mare implicare din partea cetățenilor, pentru că cetățeanul este cel care, după ce își cunoaște drepturile, trebuie să le revendice. Asta se vede foarte bine după exemplul țărilor europene, iar cei care aleg să îmbrățișeze o profesie din domeniul jurisprudenței să fie obiectivi și să aplice legea conform standardelor.
Vă mulțumesc!
