Roman Grebnev este un cetățean de rând care a lucrat mai bine de 20 de ani în secția de pază a unui magazin din capitală. În anul 2017 dumnealui a fost concediat în mod ilegal, motiv pentru care a depus o cerere de chemare în judecată împotriva angajatorului său. După ce a câștigat șase procese și a fost restabilit în funcție, d-l Grebnev a expediat o scrisoare de recunoștință în adresa Misiunii Agenției Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în Republica Moldova. În scrisoarea sa, d-l Grebnev a menționat aportul SUA în asigurarea transparenței în sistemul judecătoresc al RM. D-l Grebnev a acceptat să ne vorbească mai detaliat despre concepția sa cu privire la procesele de judecată în RM până la și după obținerea câștigului de cauză, precum și despre schimbările în sistemul judecătoresc.

Î: D-le Grebnev, în anul 2017 lucrați într-un magazin din capitală (nu îi vom preciza denumirea) în calitate de șef al secției de pază. În luna iunie a aceluiași an, ați fost concediat. Dvs., însă, nu ați fost de acord cu această decizie, considerând-o nedreaptă sau chiar ilegală. Ați decis să luptați împotriva acestei concedieri și ați intentat un proces de judecată. De ce ați decis să întreprindeți acest pas?

R.G.: Eu am lucrat în această companie din anul 1995 și am fost un specialist bun. În anul 2015, am fost ales președinte al comitetului sindical. Pe atunci nu aveam nicio neînțelegere cu conducerea. Lucrurile s-au schimbat atunci când în companie au apărut noi manageri, care aveau o viziune proprie în ceea ce ține de conducerea afacerii. Ei doreau să introducă unele modificări în companie, ignorând prevederile de bază ale legii. De exemplu, ei au început să reducă valoarea de referință a salariilor angajaţilor, inclusiv și a salariului meu și ne obligau să semnăm contracte antedatate. Eu fiind lider sindical, colegii și membrii sindicatelor mi se adresau și eu nu puteam să trec acest fapt cu vederea și să tac. Acest lucru, la rândul său, a avut consecințe negative pentru mine. În loc de a înlătura ilegalitățile, mi s-a propus să scriu cerere de demisie, iar eu am refuzat. Atunci, conducerea magazinului a testat pe mine întreaga gamă de măsuri administrative pentru a mă constrânge să demisionez.

Î: Aceasta s-a întâmplat în anul 2017?

R.G.: Da, și eu am fost concediat cu încălcarea deciziei Confederației Sindicatelor, subdiviziunea condusă de mine fiind lichidată sub pretextul optimizării, iar magazinul a semnat un contract cu o altă companie de prestare a serviciilor de pază. Ulterior, eu am depus o cerere de chemare în judecată. Într-un final, printr-o ironie a sorții sau spre confirmarea caracterului fictiv al așa-zisei „optimizări”, această companie a lucrat puțin mai mult de un an și la moment (conform informației pe care o dețin) și ea se judecă cu ei din motivul încălcării contractului.

Î: Dvs. cunoșteați ceva despre procesele de judecată în Republica Moldova, înainte de a intenta procesul? Erați pregătit pentru proces?

R.G.: Niciodată nu am avut ocazia să cunosc legislația și dreptul moldovenesc îndeaproape. Am avut doar o percepție abstractă formată în baza a ceea ce am văzut în filme și am citit în cărți.

Î: Atunci când ați intentat procesul de judecată în privința angajatorului Dvs., ce intenționați să obțineți? Urmăreați să fiți restabilit în funcție, să vi se plătească indemnizație sau e vorba despre altceva?

R.G.: Da, am dorit să fiu restabilit în funcție. Dar, în afară de aceasta, eu am fost și lider sindical. Eram în atenția tuturor. Era necesar și suficient să mă înfrângă pe mine ca să arate celorlalți angajați ce li se poate întâmpla. Noua administrație m-a provocat și eu am acceptat provocarea, deoarece nu poate nimeni să joace ilegal într-un câmp juridic, abuzând de autoritatea sa asupra angajaților și ignorând atât bunul simț, cât și Codul muncii.

Î: Ați încercat să soluționați acest conflict pe cale amiabilă? De exemplu, să apelați la mediatori?

R.G.: Da, noi am încercat. Eu optez întotdeauna pentru negocieri și ele au fost. După mine, judecata este ultima instanță. Dar fiecare parte a avut adevărul ei.

După concediere, acest conflict putea fi soluționat doar prin judecată. Într-un final, eu am revenit la serviciu. Judecătoria de fond, Curtea de apel și Curtea Superioară de Justiție au constatat că am fost concediat în mod ilegal.

Anticipând lucrurile, pot să menționez că eforturile mele nu au fost în zadar și oamenii implicați în concedierea mea ilegală nu mai lucrează. Compania acordă o atenție sporită necesităților și așteptărilor angajaților și sistemului de remunerare a muncii, precum și ținerii lucrărilor de secretariat și respectării Codului muncii. Pe mine, ca pe un fost lider sindical, acest fapt nu poate să nu mă bucure.

Peste opt luni de la concediere, am fost restabilit în funcție. Nu pe mult timp, dar aceasta e o altă poveste.

Î: Să ne întoarcem la procesele de judecată în viziunea Dvs.. Ziceați că concepția Dvs. era bazată pe filmele privite. Ce altceva cunoșteați despre sistemul judecătoresc?

R.G.: Eu credeam că judecătorii sunt niște oameni severi îmbrăcați în robe, care decid destinele oamenilor de la înălțimea funcțiilor lor, bazându-se pe propria înțelepciune, prevederile legii și simțul dreptății. S-a dovedit, însă, că judecata nu este precum credeam, ci este un proces competitiv, bazat pe dovezi. Și dacă nu ai o bază de dovezi bună, vei pierde procesul.

Î: Ce știați pe atunci despre repartizarea dosarelor în judecată? Ați avut temeri că dosarul poate ajunge la examinarea unui judecător mai puțin cinstit? Auziserăți despre Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor și cunoșteați că el repartizează dosarele între judecători într-un mod mai obiectiv decât a fost anterior?

R.G.: Nu, nu am avut asemenea temeri. Deși, toți citim ziare și cunoaștem că sistemul justiției nu este cel mai transparent. Vedem cum criminalii ies la libertate, cum judecătorii iau mite. Doream să cred în justiție, deși cu îngrijorare așteptam fiecare hotărâre judecătorească, știind că acest lucru poate să mi se întâmple și mie. Mulți încercau să mă convingă să nu intentez procesul. Alții mă susțineau, în special acei care au fost concediați ca și mine. Despre Programul Integrat de Gestionare a Dosarelor am aflat deja în judecată.

Î: Dosarul Dvs. a fost examinat la toate cele trei nivele jurisdicție în Republica Moldova, la judecătoria de prima instanţă, la Curtea de Apel și la Curtea Supremă de Justiție. Cum apreciați condițiile și serviciile oferite de aceste instanțe?

R.G.: La început, dosarul meu a fost examinat la judecătoria sectorului Botanica și această examinare a avut loc atunci când judecătoriile din Chișinău încă nu erau specializate. Când am vizitat această judecătorie, am observat că însăși clădirea este foarte bine pregătită pentru ședințe. În hol, lângă monitorul pe care era afișat programul ședințelor, era montată o plăcuță care informa despre faptul că Agenția SUA pentru Dezvoltarea Internațională (USAID) a contribuit la aceasta. De asemenea, a fost util și site-ul judecătoriei, unde putea fi găsit programul ședințelor.

Î: Cum ați aflat despre faptul că instanțele din Republica Moldova au site-uri proprii și că acolo poate fi găsită agenda ședințelor?

R.G.: Îmi place să citesc, să fiu informat și despre aceasta am aflat din mass-media. În afară de aceasta, mi-a spus și avocatul meu, menționând că va căuta programul ședințelor pe site. Iar atunci când eram deja la Judecătoria Râșcani, am citit despre PIGD pe panoul de informații.

Î: Și totul era clar?

R.G.: Da, informația era scrisă într-un limbaj clar. Din câte înțeleg, toate dosarele, ce parvin în judecată, se repartizează în mod aleatoriu între judecători. Da, am auzit și despre faptul că anterior, înregistrând același dosar de mai multe ori, era posibil de asigurat ca dosarul să fie repartizat unui anumit judecător. Omul nostru mereu încearcă să găsească lacune. Trebuie de redus posibilitatea lacunelor, ca să scoatem toate șiretlicurile la iveală.

Î: Știați că se face înregistrarea audio a ședințelor de judecată?

R.G.: Am aflat despre aceasta deja în timpul ședinței, când am văzut că la fiecare ședință se include echipamentul de înregistrare audio. Aceasta este o decizie corectă, ca să nu existe motive pentru interpretarea diferită a aceleiași informații de către participanții la proces și pentru ca judecătorul să nu poată fi acuzat de anumite ilegalități.

Î: V-ați folosit de dreptul de a obține înregistrarea ședinței de judecată?

R.G.: Nu, nu a fost necesar, deși la începutul litigiului mă gândeam că aș putea să am nevoie de ceva similar, dacă ar fi să mă adresez la CEDO.

În general, eu cred că în Moldova există două probleme. În primul rând, oamenii nu sunt bine informați. Probabil că tinerii își cunosc drepturile, dar majoritatea – nu. Salariații nu se interesează de prevederile Codului Muncii. Angajatorii, la rândul lor, profită de această situație. În al-doilea rând, oamenii au temeri și neîncredere față de sistemul judecătoresc. Cred că e ceva asemănător cu ceea ce am avut și eu. Inacțiunea acestor oameni se întemeiază anume pe teamă și/sau ignoranță.

Î: Unde ați căutat informații? Ce surse ați folosit?

R.G.: În afară de portalul instanțelor, am recurs la posibilitățile de căutare oferite de Google. Important era să formulez corect întrebarea.

Apropo, un alt motiv pentru care oamenii nu au încredere în justiție în țara noastră este faptul că litigiile durează foarte mult. Procesul meu de judecată a durat doi ani. Acesta e un termen foarte lung. Omul este nevoit să-și oprească viața pentru această perioadă. De altfel, există o mulțime de posibilități pentru tergiversarea examinării cauzei. Partea adversă în procesul meu, de exemplu, în mod conștient nu achita taxele de judecată la Curtea de Apel, tergiversând astfel examinarea apelului. Reiese că, prin căi legale, este posibilă tărăgănarea destul de îndelungată a procesului. Dar, dacă luăm în considerare și programul aglomerat al judecătorilor, eventualele amânări ale ședințelor, procesul poate să dureze. Este puțin probabil ca un om de rând să-și caute dreptatea o perioadă atât de îndelungată, pierzându-și timpul. Mai ușor e să renunți și să pleci din țară.

Î: Apropo, Dvs. cunoașteți că în curând achitarea acestor taxe va fi posibilă online? Programul pentru Justiție Transparentă, finanțat de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), în colaborare cu autoritățile moldovenești se ocupă de dezvoltarea, testarea și implementarea acestui serviciu.

R.G.: Nu, nu știam, dar este foarte bine! Trebuie să ne folosim de așa servicii moderne cum ar fi semnătura electronică și depunerea petițiilor online. Trebuie să-i cointeresăm pe oameni ca să-și creeze poște electronice și să devină activi în sfera serviciilor electronice de stat. Cu toate acestea, nu toate inovațiile tehnologice în judecătoriile noaste funcționează perfect.

Î: Ce aveți în vedere?

R.G.: Am în vedere chiar și site-urile instanțelor judecătorești. Motorul de căutare nu se pornește de fiecare dată. Nu ați observat?

Î: Da, am observat. Și acest lucru poate fi explicat. Deși site-urile instanțelor judecătorești au fost publicate în versiunea nouă, componenta lor tehnică este încă în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește pilotarea noii versiuni a Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor. Call-Center-ul care a fost creat special pentru aceasta de către angajații Programului nostru și ai Agenției de Administrare a Instanțelor Judecătorești, lucrează asupra eliminării acestor deficiențe. În general, este foarte important să știi să te folosești corect de motoarele de căutare de pe site-urile instanțelor. E mai indicat să scrii numărul dosarului decât numele și prenumele.

R.G.: Desigur. De asemenea, s-ar putea, cred eu, de modificat interfața site-ului și de-l făcut mai laconic și anume, de eliminat slider-ul și de minimizat imaginile. Ele îngreunează utilizarea funcțiilor esențiale ale site-ului – a căutării informației importante legate de dosar. Ar fi de dorit încă să avem o bază mare de date sau un site unde site-urile tuturor instanțelor ar fi ușor accesibile – ale instanțelor de fond, ale curților de apel și al Curții Supreme de Justiție.

Î: Da, și un asemenea site există. Este pagina web care reunește toate instanțele din Republica Moldova www.instante.justice.md . Dar haideți să ne întoarcem la experiența Dvs. Procesul Dvs. de judecată durează aproape trei ani. În acest răstimp, în sistemul nostru judecătoresc au avut loc multe schimbări. Dvs. le-ați simțit?

R.G.: Da, văd progrese și despre ele trebuie să vorbim. Eu cred că pe mine, în restabilirea dreptății, m-a ajutat și PIGD-ul. Există mai multă transparență și mai puține șanse pentru corupție. Cel puțin, sunt mai puține posibilități de a interveni. În general, nu putem spune că toți judecătorii sunt răi. Însă, nici nu putem spune că și toți judecătorii sunt buni. Judecătorul emite hotărârea, ghidându-se de materialele din dosar. Eu consider că judecătorii trebuie apărați. Ei trebuie să fie îngrădiți de influență. De asemenea, trebuie minimizată posibilitatea de a emite o hotărâre relativ „legală”.

Î: După ce ați trecut prin toate acestea, ce lecții ați învățat și ce ați recomanda cetățenilor?

R.G.: În primul rând le-aș recomanda să nu se teamă. Dacă omul are dreptate, el trebuie să lupte pentru drepturile sale. În al doilea rând, le-aș recomanda să angajeze un avocat, chiar și unul începător, dar care să fie cultivat și să cunoască legea și să poată crea o bază de dovezi.

Și ultima – să fie încrezători în echitatea și transparența sistemului judecătoresc reformat și să caute dreptatea.

Î: Vă mulțumim pentru interviu!

R.G.: Mulțumesc Programului pentru Justiție Transparentă pentru transparenta sistemului judecătoresc!

Imprimare